Observ o tendință la unii comunicatori care pentru a justifica măsurile domnului Bolojan, spun că sprijinul venit din partea statului ar fi „pomană”. Noi, PSD, credem exact contrariul: sprijinul statului nu este pomană, este o obligație pentru un stat care își respectă cetățenii — fie că vorbim despre categorii vulnerabile, antreprenori, familii tinere, mame care își cresc copiii sau seniori care au muncit o viață.
Când statul intervine pentru a sprijini oamenii care au devenit vulnerabili chiar din cauza unor măsuri economice impuse de domnul Bolojan — majorări de TVA, taxe și impozite mai mari, venituri mai mici — asta nu este pomană. Este responsabilitate!
Când economia începe să scârțâie tot din cauza unor decizii luate de domnul Bolojan, iar statul trebuie să intervină pentru a o stabiliza, nu vorbim despre pomană. Vorbim despre bun-simț economic!
Când se măresc taxele locale, se adună banii la centru și se lasă comunitățile fără resurse pentru dezvoltare, iar primari din toate partidele spun că este o greșeală — nu, nici asta nu este pomană. Este realitatea din teren!
Când se taie bani de la investiții importante pentru comunități — de la programe care au adus apă, canalizare, drumuri sau școli în multe localități — iar primari din toate partidele care formează Coaliția care l-a votat pe domnul Bolojan pentru a ocupa poziția onorantă de prim-ministru spun că nu este corect, nu cer pomană. Cer dezvoltare!
Iar când ajungi să-i spui unui veteran de război de 95 sau 100 de ani că trebuie să plătească CASS din mica lui indemnizație, acea minimă recunoștință pentru că și-a apărat țara, problema nu mai este despre economie. Este despre respect!
În general, atunci când ai grijă de poporul pe care îl conduci vremelnic, când înțelegi că uneori oamenii au nevoie de sprijin — fie că sunt copii, mame, antreprenori, seniori sau veterani — asta nu se numește pomană. Se numește grijă! Se numește empatie! Se numește responsabilitate!
Dar probabil că, pentru unii, empatia nu apare în tabelele din Excel!
