Buna Vestire este prăznuită de Biserica pe 25 martie. Buna Vestire sau popular Blagovestenia (termenul slav corespunzator celui de Buna Vestire), este praznicul in amintirea zilei in care Sfantul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu.
Buna Vestire este prima sărbatoare confirmată din documente, dintre sărbătorile Maicii Domnului. Data acestei sărbători a variat la inceput. Astfel, unii o sărbatoreau in ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar in unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia si Milano, Buna Vestire s-a sărbătorit pe 18 decembrie.
Parintele profesor Ene Braniste sustine că sărbătoarea a fost introdusă la Roma de papa Leon al II lea (681-683). La inceput aceasta era doar locală si cu denumirea de sărbatoare a așteptării Nașterii Domnului. Variația datei de prăznuire a existat in Apus pană in sec. XI, cand data de 25 martie s-a generalizat in toata lumea catolică. Numai la armeni Buna Vestire se prăznuieste pe 7 aprilie, in raport cu data veche a sărbătorii Nașterii Domnului (6 ianuarie).
In Răsărit insă, data de 25 martie s-a generalizat probabil indată ce Nașterea Domnului a inceput sa fie sărbătorită peste tot pe 25 decembrie, adica incă din prima jumatate a sec. al V lea.
Buna Vestire este sărbatorită in fiecare an in perioada Postului Mare, fiind una dintre sărbătorile pentru care Biserica acordă dezlegare la pește, indiferent in ce zi ar cadea aceasta.
Temeiul scripturistic al sărbătorii Bunei Vestiri
„Iar in a șasea lună a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret, către o fecioara logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Si intrând ingerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvantată ești tu intre femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvantul lui si cugeta in sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta? Și ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Si iată vei lua in pantece și vei naște fiu si vei chema numele lui Iisus.
Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Său. Și va impărați peste casa lui Iacov in veci si impărăția Lui nu va avea sfarșit. Si a zis Maria catre inger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Si răspunzând, ingerul i-a zis: Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Si iată Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea fiu la bătrânețea ei și aceasta este a șasea lună pentru ea, cea numită stearpa. Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Si a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Și ingerul a plecat de la ea”. (Luca I, 26-38).
Nicolae Cabasila observă că dacă la crearea primului Adam, Tatăl se sfătuiește cu Fiul și cu Sfantul Duh, venirea la existenta a Fiului lui Dumnezeu ca om are loc dupa obținerea consimțămantului cu totul liber al Sfintei Fecioare. Cea care-L naște nu e folosită ca mijloc al venirii lui Lui la existenta ca Om, fara voia ei. Nicolae Cabasila ne mărturisește că „Dumnezeu nici nu a inștiințat de mai inainte pe Adam, nici nu l-a induplecat să-și dea coasta, din care avea să se zideasca Eva, ci lipsindu-l de simtire, i-a răpit mădularul. Dar procedând la zidirea noului Adam, a inștiințat-o mai inainte pe Fecioara și a așteptat credinta si invoirea ei.
A fost mai usor pentru Apostoli să creadă că Hristos a inviat, de vreme ce L-au văzut inviat. A fost ușor pentru creștini să creadă în învierea lui Hristos, pentru ca au avut mărturia Apostolilor. Dar Maica Domnului, a crezut pe baza unei simple făgăduințe că se va petrece cu ea un fapt ce depășește legea firii. A crezut posibil, imposibilul. Si prin aceasta l-a făcut posibil, după cum susține părintele Dumitru Stăniloae. E o lege a firii să nu poată zămisli cele ce și-au ales viața fecioriei. De aceea Maica Domnului intreabă: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?”. Insă, după ce ingerul ii comunică modul zămislirii minunate – „Duhul Sfânt se va cobori peste tine și puterea Celui Prea Inalt te va umbri”, Fecioara nu s-a mai indoit de vestirea ingerului.
In clipa in care declară că se increde cu desăvârșire in minunea ce se va săvârși cu ea, Fiul lui Dumnezeu Se ăi sălășluiește în ea, zămislindu-Se Om. Nașterea lui Dumnezeu-Cuvântul ca om este o naștere unică, neavând nimic din nașterea celorlalti oameni. Nici nașterea Sa din Tatăl, nici cea din Fecioara Maria, nu au avut ceva comun cu nașterea altcuiva. Nașterea Sa ca Om nu e o naștere din necesitatea firii, ci din bunăvoirea lui Dumnezeu.
Buna Vestire în calendarul popular
Buna Vestire este cunoscută în calendarul popular sub denumirea de Ziua Cucului. De ce ziua cucului? Pentru că in această zi are loc primul său cântec, prin care anunță vestirea primăverii.
Potrivit tradiției, dacă primul cântec al cucului era auzit pe stomacul gol, în spatele omului, era semn rau: „Cucu-n spate mi-a cântat/ și moartea m-a săgetat!”
Exista obiceiul ca in această zi să se numere de câte ori cucul iși cântă numele, număr care ar descoperi câți ani mai avem de trăit.
Flăcăii si fetele il intrebau pe cuc când se vor căsători: „Cucule voinicule/ Cați ani imi vei da/ pân’ m-oi insura (marita)?” Dacă se intâmpla ca după rostirea acestor cuvinte, cucul să cânte, cantecul sau echivala cu un an de aștepare. Dimpotrivă, dacă el tăcea, tăcerea sa era semn că avem de-a face cu o căsătorie grabnică.
De asemenea, craca pe care a cantat cucul de ziua sa, era tăiata și pusă în scăldătoarea fetelor, în speranța că flăcăii nu le vor ocoli.
