Consolidarea bugetară nu trebuie să însemne austeritate oarbă, ci responsabilitate și echitate.
Nu poți cere sacrificii doar de la cei care au deja puțin. Nu poți vorbi de reforme, dacă prin reformele pe care le propui perpetuezi inechitățile din societate.
Protejarea celor cu venituri mici și medii trebuie să fie parte importantă în aceste demersuri. Plasa de siguranță socială trebuie întărită, nu distrusă, iar economiile la buget nu trebuie făcute prin tăieri brutale.
Refuz modelul austerității cinice care închide spitale, taie salarii și pensii și lovește în cei vulnerabili. România a mai trecut prin astfel de abordări și s-au dovedit a fi inutile.
Cred într-un stat care sprijină, care repară și care investește în oameni – nu care își trage obloanele la primul dezechilibru bugetar.
Echitatea nu este o povară, ci o condiție pentru progres, iar reforma nu trebuie să lase pe nimeni în urmă.
