Într-o zi de marți, 15 ianuarie 1850, la ceasurile 4 și 15 ale dimineții, venea pe lume, la Botoșani, Mihai Eminescu, cel ce avea să devină Poetul nepereche al literaturii române. Romantic prin excelență, a evocat, în versurile sale, dragostea, natura, locurile natale, voievozii din trecutul românesc. A creat un întreg univers, universul eminescian, ale cărui taine și frumuseți sunt departe de a fi deslușite deplin. Jurnalist cu un condei extrem de ascuțit, s-a exprimat cu referire la toate aspectele vieții societății contemporane lui: politică, istorie, religie, folclor, filosofie, educație, economie, industrie și agricultură etc.
În această zi sfântă pentru toți românii, să ne amintim de cel mai de seamă om pe care l-au rodit aceste pământuri binecuvântate din nordul moldav și să-l omagiem așa cum i-ar fi plăcut, în modestia sa exemplară, citind sau recitind una dintre frumoasele sale poezii. George Călinescu, marele critic literar, care a petrecut o parte a copilăriei sale la Botoșani, locuind în actuala clădire a gării, avea să scrie, peste timp, despre Poet: „[…] Ape vor seca în albie, și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale”.
La ceas omagial, liberalii botoșăneni se înclină, cu respect, îndemnându-ne și îndemnându-vă, dragi botoșăneni, să nu uităm că „A fost odată ca-n povești, A fost, ca niciodată”. Noi, liberalii, i-am omagiat astăzi, personalitatea Poetului, prin depunerea unei jerbe de flori la bustul lui „Mihai Eminescu”, din parcul cu același nume.
