Credincioşii intră duminică, 3 iunie, în postul Sfinţilor Petru şi Pavel, care ţine până în ziua de 29 iunie. Cele trei săptămâni de interdicţii sunt cunoscute în popor şi sub denumirea de Postul Sânpetrului.
Acesta este rânduit de Biserică în cinstea celor doi apostoli şi în amintirea obiceiului lor de a posti înainte de a întreprinde acte mai importante (Fapte 13,2 şi 14,23). Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel era numit în vechime Postul Cincizecimii, datorită darurilor Sfântului Duh, care s-au pogorât peste Sfinţii Apostoli.
Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel nu are o durată fixă, deoarece începutul lui este în funcţie de data variabilă a Sfintelor Paşti. Anul acesta postul începe pe 3 iunie şi ţine până în ziua de 29 iunie.
Acest post începe întotdeauna în lunea după Duminica Tuturor Sfinţilor, prima duminică după Rusalii – Pogorârea Sfântului Duh.
Dezlegare la peşte
În Biserica ortodoxă există zile de post în care s-a rânduit de către Sfinţii Părinţi să se facă dezlegare la peşte. Dezlegarea, adică permisiunea de a trece peste anumite prescripţii, voia de a face ceva, înseamnă consumarea mâncărurilor de post, plus untdelemn, vin şi peşte, însă oprirea de la hrana cu carne, brânză, lapte şi ouă.
Tradiţia creştină spune că se mănâncă peşte deoarece este alimentul pe care Iisus Mântuitorul l-a mâncat. După Înviere, Iisus a mâncat peşte fript şi fagure de miere ca să-şi încredinţeze ucenicii că a Înviat. Peştele are o simbolistică aparte în lumea creştină. În tradiţia bisericii, în primul secol, atunci când creştinii erau prigoniţi, ei puneau simbolul peştelui pe case sau porţi pentru a se recunoaşte unii pe alţii.
Toţi cei care au ţinut post au dezlegare să mănânce peşte. Este un fel de răsfăţ pentru a marca această mare sărbătoare cu bucurie în suflet şi cu belşug pe masă. Bucuria pe care o trăim participând la slujbă se reflectă apoi în bucuria de a sta la masă“, explică părintele Paul Tudorache, paroh la biserica Sf. Cuvioasă Parascheva.
Sfântul Petru este patronul agriculturii şi răspunde de starea recoltelor, patronează căldura şi ploaia şi pedepseşte cu tunete şi grindină pe cei ce-l nesocotesc.
Se zice că atunci când Sfântul Petru plesneşte din bici sar din acesta scântei care, odată căzute pe pământ, se transformă în licurici. O altă legendă populară spune că atunci când oamenii se îndepărtează de credinţă, Sânpetru cheamă balaurii şi începe să pornească grindina asupra acestora, mărunţind-o, ca să nu-i pună pe oameni în mare pericol. Sânpetru poate fi văzut de pământeni la miezul nopţii, când se deschide pentru o singură clipă cerul, stând la masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu. Sânpetru este cel mai cunoscut „sfânt” al Calendarului popular. Importanta sărbătorii este subliniată de postul care o precede, Postul lui Sânpetru, care, spre deosebire de Postul Paştelui, Postul Crăciunului şi Postul Sf. Marii, are număr variabil de zile. Local, sărbătoarea era anunţată de anumite repere cosmice şi terestre: apariţia licuricilor, amuţitul cucului şi altele.
