Partidul creat de noua Securitate din România încearcă să acceadă prin metode securiste de denigrare a propriei țări în grupul liberal ALDE. O adevărată ironie a sorții cum un grup de politicieni fabricați peste noapte de sistemul care a comis abuzuri de nemaivăzut în România anilor 2000 speră să fie primiți de liberalii europeni. Uniunea Securiștilor din România, așa cum ar trebui să se intituleze cei din USR, zgârie la ușile grupului ALDE european de ceva timp, fără a primi niciun fel de răspuns. De ce? Liderii ALDE Europa îi cunosc foarte bine pe cei din USR și au realizat caracterul duplicitar al acestora și jocul pe care îl practică, de promotori și salvatori ai noii Securități.
Ce face USR, prin declarațiile lui Cristian Ghinea, reprezintă doar o continuare a tacticii dezinformării printre liderii europeni. Singurul mod de a face politică al USR e prin minciuni și foarte multă dezinformare, iar Ghinea e cel mai bun exemplu în acest sens, fiind capabil să facă orice pentru a ajunge la putere sau pentru a-și atinge scopul. Ca politician, Ghinea a demonstrat că e zero barat iar, ca ministru, singurul lucru prin care s-a făcut remarcat este acela că a reușit marea performanță de a atrage zero fonduri europene. Cristian Ghinea reprezintă ce e mai nociv la noul val de oameni politici: zero realizări, zero experiență, zero responsabilitate, multe minciuni și dezinformări.
Tuțărul Monicăi Macovei și fostul ministru „Zero” al fondurilor europene are o declarație care sfidează orice logică. Cristian Ghinea are un discurs de o calitate deplorabilă, plin de minciuni. De câteva luni bune USR bate la ușa ALDE Europa, trimite minciuni sfruntate despre activitatea ALDE România. Problema lor este că nimeni nu vrea să fie asociat cu un partid creat artificial de servicii care propagă mesaje antinaționale. Acțiunea politică și parlamentară pe care o desfășoară cei din USR se rezumă la tăvălit prin Parlament, la circul pe care îl creează. Modelul politic pe care îl propun useriștii este acela al anarhiei, unul tipic partidelor de factură neomarxistă, care nu au ce căuta într-o Europă democrată.
